Ioan Alexandru si Grigore Vieru ( 1988 )

I.A. :- Grigore,  Dostoyevsky spune ca  frumusetea va salava lumea. Suntem in sfarsit de mileniu. Cine va salva lumea? Ce va salva lumea? Ne gandim la neamul nostru, la graiul nostru, dar ne gandim si la lume. Suntem implicati prin cuvant. Un mare duhovnic al nostru ne spunea ieri, omul este implicat in insasi fiinta Sfintei Treimi prin participare ca dar, prin minte, cuvant si inima. Paricipam la taina lui Dumnezeu ca oameni pe pamant. Fiind oameni ai Logosului incercam sa slujim Cuvantul in istorie. Cine si cum ne va salva lumea? Dostoyevsky ne-a lasat acest mesaj. Ce am putea noi cugeta ca slujitori ai Cuvantului , dupa puterile noastre in privinta aceasta?

G.V.:-Iubite Ioane, ceea ce a spus Dostoyevsky este un mare adevar. Dar eu ma gandesc la lume. Si ma gandesc ca lumea este cea care va salva frumusetea. Si aceasta lume, indraznesc sa spun , care o cunosc atat de bine, ma gandesc la tara Romaneasca care este o lume si ma gandesc ca aceasta preafrumoasa tara primita din mana lui Dumnezeu este una din primele tari care va salva frumusetea  prin poezia ei neintrecuta, cea populara, cea clasica si cea de azi. Si prin doina ei neintrecuta. Eu, draga Ioane, te rog sa ma crezi ca am cunoscut intai tara Romaneasca prin Ardeal, prin sufletul Ardealului, prin tine, prin marele tau suflet, prin marea ta poezie si iti multumesc. Spunea cineva din poetii lumii  ca omul ar trebui sa fie fericit pentru faptul ca este contemporan cu trandafirul. Eu sunt fericit ca sunt contemporan cu poetul Ioan Alexandru. Trandafirul nu a murit inca si trandafirul poetic este cel care va salva frumusetea. Si daca imi ingadui de drag de tine sa-ti spun poemul Izvorul: S-au micsorat alunii. Cineva sus pe coasta Spala fata Lunii Cu lacrima noastra. Ah, idee mareata, Imbatrani-vei si tu! Toate se schimba in viata, Numai izvorul nu. Vesnic tanar si bun, Suna sub dealuri strabune. „Buna seara“, ii spun, „Buna ziua“, imi spune.

I.A. :- Iubitul meu frate ingaduie-mi sa-ti spun cat te iubesc. Si sa-ti spun prin acest cuvant ce spunea marele filosof crestin al acestui veac , Gabriel Marcel:   A spune cuiva ca il iubesti inseamna a spune , tu nu ai sa  mori niciodata.  Te iubesc frate Grigore si simt apropierea ta ca un belsug revarsat in casa si in tara. In tara aceasta a limbii romane. Si plecarea ta o simt ca o smulgere de aripi. Ingaduie-mi sa-ti spun, continund minunatul tau poem, ca acest izvor care va salva lumea, aceasta frumusete care va salva lumea poarta un nume si acest nume este Iisus Hristos. Sunt fericit in sfarsit de mileniu, al doilea,  sa pot marturisi ca poet al acestei limbi romane care s-a nascut in duhul evangheliei, in bucuria Invierii lui Iisus Hristos, sa spun ca salvarea noastra atarna de Evanghelia lui Iisus Hristos. Nu numai a noastra ca lume si neam, cum ai spus atat de frumos, ci a intregii umanitati. In iubirea Lui stam sau cadem. In iubirea Sa intemeietoare de neamuri si persoane indistructibili pe fata pamantului. Suntem in zilele acestea de inceput de post mare, ne apropiem prin saracia noastra cu copii nostri cu tarisoara aceasta , ne apropiem de Sfintele Pasti. Vor fi 40 de zile de post, ne vom pregati cu totii sa sarbatorim cel mai mare eveniment al omenirii – Invierea lui Iisus Hristos din morti. Iti multumesc ca mi-ai ingaduit in fata marii tale poezii, a sufletului tau mare de om si de poet, de slujitor al Cuvantului, de om gata de jertfa sa marturisesc ce are mai sfant si sufletul meu. Ce a avut mai sfant dea lungul veacurilor Ardealul pe care l-ai laudat ca Balcescu. Si sa ingadui sa spun ceea ce ne uneste pe toti, pe cei de un grai si o semintie in primul rand dar si pe toti oamenii. Acest mesaj de iubire crestina care a renascut repede si a nascut popoarele intregii Europe si ale intregii lumi. Iti multumesc Grigore, si sa ne intalnim, cum spune duhovnicul nostru, sa ne vedem la usa raiului. Si daca nu o sa putem sa intram ne vom apuca cu mainile de usa milostivirii si vom spune – daca nu putem intra, sa intre ceilalti-. Sa ne pierdem noi ca sa se salveze ceilalti. Sa se salveze lumea aceasta si sa se salveze poporul acesta, chiar daca noi vom fi stersi din cartea vietii, sa se salveze fratii nostri sa se salveze lumea toata.

-Am citit astazi un text asa de frumos despre tine. Tu care ai venit aici la noi sa ne redestepti sufletul ca poezie. Acum tu de fapt vrei sa faci o antologie a poeziei romanesti dar ti-ai dat seama ca vrei sa faci o antologie a sufletului romanesc si o incepi de la originile sufletului romanesc. Ai vrut sa o incepi de foarte recent, pe urma te-ai intins, pe urma ai dat de Eminescu ai dat de Miorita si pe urma ai dat de sufletul neamului acesta. Vei face antologia sufletului neamului romanesc. Sa-ti ajute Cel care este stapanul Cuvantului si  care da putere si  care la nascut si pe Rubliov, in dragostea lui pentru Sfanta Treime, pe marii poeti rusi pe care-i cinstim si pe marii poeti europeni. Sa-ti ajute sa faci lucrul drept si cinstit si curat pentru pomenirea stramosilor nostri care au murit sa ne nasca si pastreze fiinta de grai si suflet aici urzit cum a spus Eminescu de la Nistru pan’ la Tisa si pana la Marea cea mare, roata  in jurul Carpatilor.

G.V.:- Multumesc frate Ioane, m-am apropiat si caut sa ma apropii si mai mult de jertfa, de spiritul de jertfa prin maica mea, prin intregul nostru neam si prin sufletul tau mare si frumos, prin poezia ta mare si frumoasa si sarutand obrazul tau curat, sarut obrazul intregului pamant romanesc.

A consemnat Silviu Despa

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s