Biserica Stat si Natiune

            Ioan Alexandru dorea să  restaureze  relaţia firească între Biserică, Stat şi Naţiune, care a fost afectată de anii ideologiilor ateiste în  ţările din lagărul comunist.A fost organizat împreună cu Fundaţia Hans Seidel la Savârşin în Palatul  Regal un simpozion internaţional pe această temă „Biserica, Stat si Natiune” pe când era parlamentar de Arad.Înaintea acestei conferinţe mi-a prezentat viziunea sa asupra acestei probleme atât de delicate. Am realizat si o filmare video la casa sa pe această tema pe care am prezentat-o la simpozion deoarece el trebuia sa plece din ţară chiar in preziua conferinţei. A făcut  o analiză comparativă a acestei relaţii, bazându-se pe felul cum s-au raportat diferite regimuri de-a lungul istoriei la aceste instituţii:    

 „Atitudinea faţă de stat, naţiune şi biserică ca si explicarea lor în contextul istoric si  delimitarea razelor lor de lucrare şi de acţiune într-o societate sunt fundamentale. Daca una dintre aceste instituţii nu-şi delimitează exact raza de lucrare sau nu se explică faţă de celelalte atunci riscul de a aluneca spre demonizarea societăţii, cum s-a întâmplat de 300 de ani încoace în Europa, este foarte mare. Sunt trei atitudini fundamentale de la revoluţia franceză încoace faţă de biserică, stat şi naţiune. Înainte trebuie să menţionez că Biserica este mama tuturor popoarelor europene inclusiv a Americii. Este cea mai veche instituţie şi la noi cum spune Eminescu „mama poporului român“.

În 1790 americanii au despărţit biserica de stat ca să o protejeze.  Un stat amestecat din punct de vedere spiritual  nu trebuie să îngrădească lucrarea bisericii în naţiune. În acest sens a fost benefică această atitudine care a dus la o creştere imensă a rolului Bisericii fără ca statul să  piardă din pricina aceasta. Separarea  bisericii de stat în America a dus la înoirea maximă a bisericii, a religiei şi a vieţii civilizatorii. America ar fi astăzi de neconceput ca şi întreaga Europa fără educaţia creştină în familii, şcoli, grădiniţe si Universităţi. 

Revoluţia Franceză a înlăturat lucrarea bisericii şi a avut o alta atitudine în această problemă cu consecinţe nefaste în Franţa şi Europa. Regimul Iacobin spunea ca nu adoptă nici o biserică pentru că „revoluţia este o biserică. De aici până la atitudinea comunistă faţă de Biserică a fost doar un pas.

Partidul Comunist Sovietic în 1933 decreta: „este necesar să afirmăm cu claritate că decretul separării bisericii de stat, a scolii de biserică, a fost de la bun început îndreptat împotriva religiei”. Asadar regimul sovietic nu a dus niciodată o politica în care ateismul şi religia ar concura de pe picior de egalitate. Într-un schimb de scrisori Gorky-Lenin acesta din urmă îi spune marelui scriitor:

„Separarea bisericii de stat înseamnă nimicirea acesteia”

 în timp ce Gorky socotea această separaţie ca o eliberare a bisericii de sub opresiunea statală.

Acelaşi lucru, cu mici nuanţe, s-a întâmplat în Germania nazistă, unde a fost absolutizată naţiunea, în defavoarea bisericii şi unde biserica la fel a fost prigonită.

Atât statul, cât şi naţiunea, care sunt fiice ale Bisericii, nu pot să-şi asume rolul Bisericii, rostul central de formaţie a omului. Dacă această instituţie fundamentală nu este reaşezată în drepturile ei, România, în mare parte demonizată, cum au spus-o atâţia gânditori şi cum o constatăm cu toţii, nu va putea renaşte la dimensiunea ei reală.

Aşadar energiile divine, energiile ne-create se împărtăşesc prin biserică celorlalte instituţii ale statului…ale societăţii. Aceste energii coboară asupra bisericii pe care le revarsă asupra naţiunii prin intermediul statului.

Staul este el însuşi un slujitor al Bisericii pentru mântuirea naţiunii. Noi avem un scop precis în lucrarea societăţii în care trăim, scopul este mântuirea persoanei şi a întregii naţiuni. Mântuirea colectivităţii acesteia, mântuirea  întregului organism social. Avem un text fundamental în înţelegerea Statului , în scrisoarea către Romani cap 13 in care apostolul Pavel cheamă oamenii să se supună acestei puteri pentru că ea este slujitoarea lui Dumnezeu. Statul este slujitorul, este diaconul, pentru înfăptuirea faptelor bune. Este aşadar un slujitor al bisericii şi al naţiunii. Nu e o instituţie autonomă care domneşte peste biserică şi naţiune, ci este un slujitor. Iar în momentul în care iese din această slujire el nu mai are nici o justificare. Un comentator american recent spunea acest lucru astfel:

 Statul protejează pachetul de legi de la Dunezeu ca ele să fie puse în practică de către naţiune, de către popor.”

  Aşa ceva este sau vrea să fie Statul american sau  Statul german. Prezenţa lui (Statului) cea mai eficace este când nici nu-i simţi prezenţa. Prezenţa lui se face simţită numai atunci când el poate face mai bine decât o persoană sau un grup de persoane libere o lucrare binefăcătoare de interes obştesc în societate. Câvreme el nu face aşa ceva, nu-şi justifică în nici un fel lucrarea.

 România se află într-un moment crucial al existenţei sale, în care trebuie să întărească instituţia centrală de care depinde atât statul cât şi bunul mers al naţiunii, şi aceasta este Biserica.

Am să arăt acest lucru pictural cum arătau aceste lucruri în tradiţia noastră bizantină, cum arăta statul în societatea bizantină. Uitaţi-vă aici (un mozaic bizantin) este Iustinian, împăratul bizantin care ţine o prescură în mână care reprezintă trupul lui Isus Hristos. El este slujitorul care adună grâul şi aduce pâinea la biserică ca biserica să poată săvârşi sfintele taine. Soţia lui, Teodora, este cea care strânge strugurii de pe câmp împreună cu comunitatea ei în care este slujitoare. Aduce potirul cu vin să se săvârşească sfânta euharistie. Ei nu-şi justifică prezenţa în naţiune decât ca slujitori.

    Orice stat care nu slujeşte libertatea persoanei, care nu slujeşte mântuirea naţiunii, este un stat diabolic şi pericolul pentru alienarea societăţii este real. Lucrurile acestea le-am trăit în acest secol, le-au trăit germanii într-un stat totalitar şi noi le-am trăit în ţările acestea comuniste unde un partid comunist şi-a asumat demonica putere de a controla fiecare persoană şi de a fi un stat absolut care a dus la crimele şi la grozăviile care le cunoaştem cu toţii.

Problema fundamentală de astăzi este reaşezarea bisericii. Iar Biserica, cum spune Iorga, in România înseamnă biserica Ortodoxa în primul rând, , dar înseamnă şi Biserica Greco-Catolică, Biserica Catolică, Bisericile Protestante şi Neo-protestante , toţi acei creştini care-l mărturisesc pe Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt.”

 A consemnat Silviu Despa