Pro Vita

„ cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt.”

Ioan Alexandru a fost invitat intre 9 si 13 mai 1990 de statul Norvegian la Oslo sa participe la Congresul Mondial pentru Salvarea Vietii. Aici s-a formulat o declaratie care s-a trimis la O.N.U.: Declaratia drepturilor copilului nenascut.

Poetul la acest congres a contribuit cu un referat care a avut un succes extraordinar. Temele abordate in acest referat au fost : Sfanta Treime, castitatea si puterea rugaciunii. Tot atunci poetul a aflat ca Romania se afla printre tarile cu cea mai ridicata rata a avorturilor din lume. Intors in tara m-a invitat acasa la el sa-mi povesteasca despre impresiile lasate la acest Congres in vederea unui reportaj pentru revista Renasterea. La sfarsitul convorbirii mi-a spus ca astazi infiintam miscarea Pro Vita de salvare a vietii in Romania pentru ca viata cuiva o salvezi acum ori niciodata. Aceasta a fost scanteia care a aprins pasiunea pentru pruncul nenascut dar si compasiunea pentru femeile mintite in ce priveste viata pe care o poarta in pantec. O sa redau mai jos fragmente importante din notitele luate de la aceasta intalnire exact asa cum le-am notat atunci, pentru a simti prospetimea mesajului si entuziasmul cu care Ioan Alexandru s-a intors de la acest Congres:

  „A fost un congres mondial care se ţine din doi în doi ani în diferite ţări şi se numeşte congresul mondial Pro Vita pentru salvarea vieţii copiilor nenăscuţi dar şi celor născuţi şi abandonaţi de societate.

Această adunare de savanţi, preoţi, filosofi, poeţi, profesori, misionari, oameni de ştiinţă din întreaga lume şi-au găsit o preocupare comună din dragoste faţă de viaţa în general şi de viaţa copiilor cu precădere. Se ştie la ora de faţă cam câţi copii sunt omorâţi în pântecele maicii lor anual; nici Hitler, nici Stalin , nici războaiele n-au făcut atâtea victime în ce priveşte viaţa, câte face această stare de întuneric care stăpâneşte omenirea. Aşadar este poate problema cea mai importantă pe plan mondial. Nu este numai indiferenţa părinţilor şi a celor care acceptă avortul sau neştiinţa unor familii ci este o întreagă politică cu ideologii antiumane şi curente subterane de opinie care de fapt sunt împotriva vieţii şi implicit împotriva lui Dumnezeu.

Este o întreagă medicină sinistră, diabolică, care merge a distruge fătul şi a găsi soluţii să stingă viaţa înainte de a veni pe lume. Cu aceste forţe obscure care lucrează şi manipulează viaţa avem a ne confrunta. Cei implicaţi în această mişcare sunt conştienţi că în fiecare ţară sunt astfel de forţe întunecate.

 Au fost reprezentanţi de pe toate continentele din America Latină, Africa, Japonia, America de Nord, Canada, Anglia şi din toate ţările Europene mai puţin aceste ţări de la răsărit. Eu am fost invitat pe cheltuiala congresului şi am luat ştire ce se întâmplă.

 România este printre cele mai triste ţări din Europa în momentul de faţă. Omoară copii pe capete. Deci nu putem amâna nici cu o ora înfinţarea acestei organizaţii Pro Vita în România, că poate într-o oră amânată mai mor nişte copii. Întemeiam imediat şi imediatul înseamnă acum, în clipa asta. Sunt oameni care mor. Ori salvezi viaţa imediat ori nu o salvezi niciodată.

Să se ştie ca există în România aceasta mişcare, ca se poate apela la ea. Vom găsi resurse să ajutăm familiile care se hotărăsc să nu-şi omoare copii, vom găsi cămine pentru copii abandonaţi.

Este o organizaţie ce se adresează tuturor confesiunilor, tuturor partidelor, tuturor oamenilor ce vor să salveze viaţa. Sigur că cei ce se bat cel mai mult pe plan mondial pentru salvarea vieţii sunt creştinii.

Am văzut creştini din Japonia extraordinari. Mi-au spus care-i situaţia la ei, cum se lupta ei pentru salvarea vieţii.

Salvarea vieţii nu înseamnă numai a le da de mâncare ci a le salva şi sufletul. Înseamnă a le da educaţia ce se cuvine, învăţământ superior.

 Din India a venit reprezentantul Maicii Tereza căreia i s-a acordat un premiu pentru salvarea vieţii.

 Au fost medici de o extraordinară frumuseţe sufletească şi un puternic angajament spiritual.

Creştinismul face minuni pretutindeni. Unde sunt puşi creştini în lucrare se întâmplă cu adevărat minuni. Ei ştiu în numele cui salvează viaţa.

Conferinţa mea a pornit de la faptul că teologia şi filosofia trebuie să-şi reevalueze optica faţă de viaţă.

 Am plecat de la gândul că  omenirea şi-a pierdut feciorelnicia. Cultul Maicii Domnului şi implicit cel al fecioarei a fost oarecum înlăturat din viaţa socială. Fetele se strică devreme. S-a dovedit ca forte mult tineret abandonează copii din împreunări nelegitime, preconjugale.  Am accentuat problema castităţii şi am arătat că  faza prenatală a copilului în pântecele maicii sale  este văzută în Evanghelie plecând de la faptul că Fecioara Maria a primit pe Arhanghelul Gabriel (Puterea lui Dumnezeu).

Aşadar asupra oricărei femei care primeşte în pântece intra o putere a lui Dumnezeu în lucrare. Nu trebuie să se teamă să nască copilul pentru că Dumnezeu este în lucrare. Am amintit scena vizitei Fecioarei Maria la Elisabeta când s-a realizat dialogul dintre Ioan si Mântuitorul din pântecele maicilor lor. Unul joacă şi Maica Domnului cânta celebrul Magnificat. Am zis atunci ca cel mai aproape de Dumnezeu nu este omul când moare ci când joacă în pântecele maicii sale.

Am văzut o emblemă reprezentând un glob mare cu un copil în el.   Era ca şi un călugăr care se roagă. Avea picioruşele ca nişte aripioare de albine care a cutreierat multe flori.  Parcă venea din rai. Pruncuţul în pântecele maici parcă era în rai.

 Cum să intervi?!

 S-au arătat foarfecele care-l apucă de cap şi-l smulg de acolo. Este ceva îngrozitor ce se întâmplă. Deci a ne angaja să salvăm viaţa este un lucru esenţial în România. 

Am fost întrebat ce se întâmplă în România că în timpul dictaturii era o lege care oprea omorârea copiilor şi acum se omoară copii cu explicaţii. Într-o vreme a dictaturii totuşi copii se năşteau iar acum când este mai multă libertate primul lucru care-l faceţi este să omorâţi copilul.

Cine a dat legea asta ? m-au întrebat.

Pe mine m-au luat prin surprindere că nu ştiam  cine a făcut lucrurile acestea, dar trebuie să ne gândim că regele Belgiei când a fost pus acum câteva săptămâni să semneze legea cu avorturile a preferat să-şi dea demisia decât să o semneze.

 Lumea este atât de tulburată şi stricată încât sunt gata să omoare copii.

Asta nu înseamnă ca nu sunt forţe, chiar în minoritate, care trebuie să se opună. Noi nu trebuie să ne aşteptăm nici în România să avem popularitate. Nu ne aşteptăm la ceva spectaculos, dar în neşansa şi slăbiciunea asta trebuie să luptăm.

 La ora actuală nu-i nimeni ca stat şi putere lumească să apere această viaţă inocentă decât forţe în minoritate creştine conştiente, căci sunt şi creştini care nu se angajează în lupta aceasta.

 Avem o şansă să putem face ceva prin creştini şi oameni conştienţi. Vor trebui să se implice preoţi, pastori nu ca instituţii ci ca persoane.

 Este o mişcare a persoanelor nu a instituţiilor, o fraternizare din toate limbile şi popoarele cu pruncul, cu fătul, cu Dumnezeu pentru salvarea vieţii. Celebrul vers 17 din Ieremia 20  l-am citat şi l-am propus să fie mottoul congresului mondial:

„ cel mai dezastruos lucru de pe pământ este ca pântecele maicii tale să-ţi devină mormânt.”

Un asemenea mormânt nu se poate dezlega niciodată. De ce?

 Pentru că măicuţa rămâne însărcinată cu un mort care nu poate ieşi din ea.

 S-a pierdut de asemenea în Europa şi în lume înţelesul lui Dumnezeu ca persoană în sânul Sfintei Treimi. S-a pierdut Sfânta Treime care este simbolul cel mai teribil al sfintei familii pe pământ: tata ,mama, fiu.

 Am dat exemplu din tradiţia occidentală pe Millet, pictor francez cu celebrul său tablou: tata, mama si pruncuţul care stă cu mâinile deschise ca şi Hristos răstignit. Îşi ţine mâinile  pe pieptul tatălui şi al mamei. Dumnezeu nu-i singuratate ci e comuniune.

S-a făcut o declaraţie care s-a trimes şi la O.N.U. având  titulatura „Dreptul copiilor nenăscuţi”. Aici la primul articol unde spune că  Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute am propus Dumnezeu Sfânta Treime este Creatorul. Numai ca Dumnezeu comuniune putem exista noi ca comunităţi. Iar familia este simbolul cel mai apropiat al Sfintei Treimi.

Altfel aduci copii pe lume ştiind că eşti sub cortul Sfintei Treimi

”Voi trei, noi trei, miluieste-ne pe noi.”

Deci Sfânta Treime, salvarea Feciorelniciei si puterea uriaşă a rugăciunii au fost temele principale.

Această organizaţie pune un mare preţ pe rugăciune, a bisericilor, a familiilor ca să intre Hristos în casa fiecărui om. Acolo se vor şi naşte copii. Copilaşul are nevoie de iubire. Unde nu-i iubire copilaşul nu vine.

Apoi am prezentat pilde din ţară cum prin rugăciune am dobândit enorm în decembrie. Cum ne rugam împreună în Piaţa Universităţii şi la Timişoara. 

Grecia Veche a dispărut când nu s-a mai putut ruga. Un popor care nu se mai poate ruga dispare din istorie. Şi dacă un popor dispare, gândiţi-va cum dispare un om sau cum dispare o familie, fără urmă!

 Se ştie că în casele unde nu este credinţă, nu estenici  rugăciune.

Deci recâstigarea feciorelniciei, reasezarea atitudinii faţă de Dumnezeul cel Viu ca Sfântă Treime şi aşezarea noastră pe rugăciune aceştia sunt cei trei mari piloni pe care ne putem sprijini.

Mulţumesc lui Dumnezeu că a îngăduit să am drumul acesta să pot să vorbesc şi să comunic cu oameni, să fiu înconjurat de atâta dragoste de către o lume a lui Dumnezeu. Toată lumea este preocupată acum de viaţa copilului.

 Nădăjduiesc că vom reuşi şi noi să facem o asemenea aşezare, comunitate Pro Vita de salvare a vieţii care este foarte importantă.

Ei de ani de zile lucrează şi au documente din fiecare ţară ce se întâmplă. Putem preveni să nu se întâmple ce s-a întâmplat în alte ţări.

 Intrăm în această organizaţie cu gândul precis de a salva viaţa în România. Trebuie să ne angajăm să facem ceva!

 O mulţime de tineri pleacă din ţară. Mulţi dintre ei cad pradă iluziilor şi păcatelor. Suntem intr-un fel responsabili şi de cei care pleacă şi de cei care rămân şi mai ales de cei care nu vin pe lume pentru că ura noastră nu-i lasă.

 Astăzi pornim cu convingere pe drum cu prioritate absolută. Şi asta fără Evanghelia lui Hristos nu se poate. Nici o jertfă în sensul acesta nu este de prisos. Dacă Domnul Hristos răsplăteşte pentru un pahar de apa, dar pentru un prunc salvat!  Să ne ajute Dumnezeu!” 

In aceiasi saptamana in data de 15 mai 1990 am purces la formarea unei structuri organizate a acestei Miscari la sfarsitul unui curs de la Universitate, cu participarea studentilor si celor care frecventau cursul facultativ. S-a hotarat ca patron spiritual sa fie Constantin Brancoveanu cu cei 11 copii, „martir si parinte al neamului”.

A consemnat Silviu Despa

Anunțuri