Romania, PNTCD si Internationala Crestin Democrata

  În primele zile ale revoluţiei Ioan Alexandru împreună cu un grup de prieteni şi cunoscuţi  a  fondat în casa sa primul partid creştin democrat având titulatura PCNT (Partidul Creştin Naţional Ţărănesc).

Foto ROMPRES:

Sesiune a Comitetului National de infintare a P.C.N.T.  dupa Revolutie  ( Prim plan cu spatele Ioan Alexandru) 

 
Casa sa de pe strada Belgrad arăta atunci precum Gara de Nord. Până la trei dimineaţa oameni din toată ţara veneau şi plecau. Cu greu vă puteţi imagina importanţa acelor momente,  nevoia de a prinde oportunităţi care altfel ar fi fost pierdute pentru totdeauna. Forţe bune şi rele erau in competiţie pentru a umple golul lăsat de demiterea regimului comunist.  Apoi acest trafic s-a mutat de la casa poetului la Casa Titulescu pe şos. Kiseleff şi în cele din urmă  la actualul sediu central al PNŢCD dobândit cu greu de pe fostul Bulevard Republicii.
 La Casa Titulescu au venit Ion Puiu şi Ticu Dumitrescu, vechi fruntaşi al istoricului PNŢ şi l-au invitat pe Ioan Alexandru la Corneliu Coposu. Am participat şi eu la această întalnire de taina. Era noaptea şi încă se trăgea pe strazi. Din partea PCNT  mai era Liviu Petrina şi Iftene Pop iar Coposu  ne aştepta cu un grup de seniori, oameni în vârstă supravieţuiotori ai puşcăriilor comuniste. Atunci s-a decis fuzionarea celor doua partide politice fara nici un protocol.
La sfarsitul întâlnirii Ion Puiu unul din veteranii partidului m-a invitat sa iau cuvântul, ca fiind cel mai tânar din aceea intrunire, spunand ca aceasta era regula sedintelor pe care le sustinea. Plin de emoţia momentului am dat  mai departe lui Ioan Alexandru, ultimul cuvânt. Aşa s-a constituit partidul în care Ioan a devenit vicepreşedinte, iar Corneliu Coposu preşedinte.  
Înainte de primele alegeri,  PNŢCD a cunoscut prima fracţiune. Ion Puiu se desparte de Corneliu Coposu facandu-şi un alt partid. Se spunea că sciziunea ar fi fost determinată pe motiv de diferenţa de viziune în ce priveşte relaţia cu fosta URSS. Era cunoscută atitudinea tranşanta a lui Ion Puiu în ce priveşte Basarabia. Mai târziu am aflat o altă versiune cum că ar fi  fost o neînţelegere în privinţa folosirii stampilei partidului. Nu stiu care a fost motivaţia reala a plecarii sale din partid, însă a fost o pierdere pentru Ion Puiu care nu a reuşit să-şi creeze un cadru în care să-şi folosească experienţa politică interbelică de care avea aşa mare nevoie România. 
 La primele alegeri prezidenţiale din 90, Ioan Alexandru a fost propus candidat la preşedenţie din partea PNŢCD,  însă  din respect pentru generaţia celor care au suferint în puşcăriile comuniste a refuzat aceasta propunere care avea supotul lui Corneliu Coposu. În cele din urmă a fost propus Ion Raţiu care venise in Partid cu  experienta democratiei occidentale.
În iarna lui 90 Ioan Alexandru a fost cel care a pleacat la Bruxelles şi a înscris PNŢCD  în Internaţionala Creştin Democrată al carui preşedinte de atunci era latino-americanul Eduardo Fernandez. Încă mai am marturia acestui moment într-un articol scris imediat dupa intoarcerea sa din Belgia. 
 
 Internationala Creştin Democrată.

La Bruxelles între 7 si 9 febroarie anul curent a avut loc şedinţa biroului politic al Internaţionalei Creştin Democrate cu invitaţi, membri de pe toate continentele. PNTCD invitat la această întâlnire anuală a fost primit membru al acestei cea mai extinsă şi populară organizaţie mondială ce cuprinde la sânul ei practic toată creştinătatea de peste un miliard şi jumătate de suflete de pe toată faţa pământului.

 Aici ne este şi noua locul între creştinii de pe pământ  între aceşti oameni blânzi şi liniştiţi, harnici şi îngăduitori, a căror existenţa a început acum aproape doua milenii după Învierea lui Iisus Hristos în Ierusalim de unde s-a răspândit odata cu Rusaliile prin apostoli în toate limbile şi etniile.

 Dupa trei veacuri de martiraj de existenţa în catacombe, prigonoţi, omoraţi fără judecată , creştinii vor primi drept de cetăţenie pe pământ prin Constantin cel Mare. De atunci, din veacul al patrulea până astăzi, creştinii lucrează, există, sunt sarea pământului în toate popoarele lumii.

 După patruzeci  de ani de prigoane, nedreptăţi, marginalizări de tot felul, într-o dictatură atee, creştinii acestei ţări, majoritatea populaţiei, sunt chemaţi astăzi să participe la refacerea sufletească şi materială a ţării, ieşită din cea mai teribilă noapte a istoriei noastră de până acum pe jertfele a mii si zeci de mii de oameni de toate vârstele.

 Facem parte de acum încolo din marea familie creştină a lumii. În toată lucrarea noastră trebuie să ştim că suntem implicaţi alături de fraţii noştri de pretutindeni la refacerea continuă a lumii în ceea ce este viaţa de aici şi cea eternă. Nu suntem nici tovaraşi nici domni unii cu alţi ci fraţi slujitori unul altuia întru mântuire. Modelul nostru suprem este Iisus Hristos …Am venit acasă cu o mare speranţă. Romania renaşte pe temeiul Evangheliei lui Hristos.

Doamne ajută!

 Ioan Alexandru     

Aceasta este o scurta istorie vazuta de mine a PNTCD a acelor timpuri nebuloase care cred ca trebuia de mult scrisa cu litere de aur de fostii lideri ai acestui partid. Parafrazand gandul lui Cicero : „Un popor care nu-si cunoaste trecutul nu are nici un viitor” pentru PNTCD, sper intr-o renastere autentica pe valorile crestine a acestui Partid. 
  
Silviu Despa